Andru Grasu

                         Shin

*

 
Alungată parcă de huruitul norilor de ploaie, o adiere caldă de vânt mîngâia ca un gest de adio ultimii trecători din SubCity.
    Câteva licăriri îndepărtate pe cerul cenuşiu anunţau sfârsitul zilelor toride dar şi începutul unei plictisitoare monotonii. Dacă până la primii nori de ploaie adunaţi în înaltul cerului, SubCity era de la prima raza de soare un obositor furnicar de oameni grabiţi si obosiţi, răpăitul tăcut şi  încet al ploii aducea pe străzile lungi şi întortocheate ale oraşului doar rotocoale de hârtii şi luminile tremurânde ale felinarelor. 
  

Ionuţ Caragea

Homo interneticus

Partea I - Second Life
 
 
          Netus crease lumea în care fiinţele virtuale materializau tot ce-şi puteau imagina. Însă în această lume paradiziacă exista un bug aleatoriu numit Moarte. Promisiunea unei vieţi veşnice era ameninţată de acest bug care modifica ireversibil funcţiile complexe ale gândirii. Astfel, fiinţele virtuale se gândeau la Moarte, fără să ştie cu adevărat ce înseamnă Moartea şi de unde vine. Ceva le afectase memoria vie, ceva venit din exteriorul fiinţei lor, ca un vis urât, ca o poartă spre marea nimicnicie. Realizând imensul pericol, Netus a creat Creşa. Un level up în care toate fiinţele atinse de Moarte primeau în dar un corp fizic.             

Gabriel Florian

TRIUNGHIUL ROSU

Întuneric. Cald. Al naibi de cald. Sudoarea curgea de pe el ca apa, intrându-i în ochi şi în gură, blocându-i toate simţurile, acum când avea mai multă nevoie de ele. Era ud din cap până-n picioare. Cu ochii roşii şi gura sărată, stătea ghemuit într-un colţ al unei navete automate de transport. Aştepta ascuns. Îi era frică şi aştepta să  plece naveta. 

Rareş Iordache

A-timp                        
                        
                      Trecuseră timpuri nedefinite de când naveta Transa fusese aruncată în călătoria spre necunoscutul fără închidere. Echipajul era format dintr-o singură persoană: căpitanul Eses. Părea că nimic nu îi era cunoscut ...sau nu i se părea nici măcar ciudat că ajunsese până aici. Se aplecase peste scaunul de comandă vrând să privească în neştiutul care se întindea în faţa navetei, apoi se aşeză liniştit spunându-şi sieşi ca unei persoane cu care discuta:

                   LITERATURA CA AGRESIUNE

  „Împotriva prostiei / zeii îsisi / lupta în zadar."  (Asimov) „Si totusi..." (Arghezi)

   Exista o vietate ce se naste sub forma unui animal micut care îsi începe viata urlând cât îl tine gura si, vreme de aproape un an, nu face decât sa manânce, sa elimine, sa doarma si... sa provoace nopti albe parintilor. Ati recunoscut puiul din specia Homo sapiens - „Omul întelept".
Pâna la întelepciune, însa, puiul de om - copilul - trebuie sa învete sa vorbeasca, sa mearga si, daca are norocul sa fie normal, învata sa gândeasca la zarile situate dincolo de marginea farfuriei; în consecinta, el învata sa descopere si, evident, sa întrebe „DE CE?" se întâmpla / exista una sau alta.

        Site-ul tău este aici?

Ziarul în care poţi avea încredere.

NordLitera  vă  propune:

¤ La adresa clement@nordlitera.ro se primesc şi materiale pentru revista BUCOVINA LITERARĂ, editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni şi Consiliul Judeţean Suceava. Aşteptăm, prin urmare, şi astfel de propuneri, cu specificarea: pentru revista Bucovina literară.

¤ Revista "NordLitera" deţine acordul conducerii redacţiei revistei "Bucovina literară" de a publica texte din cuprinsul acesteia, dar numai după ce numerele în care apar sunt epuizate pe piaţă.