Geta
pentru noaptea aceea
ajungea
fumegarea gălbuie reflectată nostalgic
din lampă
pe canapeaua învelită cu catifea verde
și densă
îți desfaceai picioarele cu un sunet de orgă
prin care bâiguiam câteva butade
din manualul descompunerii
lui Cioran
era o atmosferă de prispă la țară
când se desfacă porumbul
iar grăunțele în cădere
au rolul să adâncească liniștea
din tufișuri
pregătisem totul
chiar și o plapumă pe jos pusesem
peste parchetul bătut în V
aveam discul acela lucios pe birou
cu Lătărețu doinind de jale
aveam vin
iar când ți-am prins între degetele victorioase
pizda
parcă țineam o pană de chitară în palmă
ți-am spus să taci
nici o mirare
să stai apăsată pe pieptul meu
să se vindece crusta
m-ai întrebat dacă am răsuflat ușurat
când ai plecat
în prag
zbura una din acele scântei libere
ce se văd atunci când arunci o creangă de brad
în văpaie
mai jos
macadamul ud
tramvaiele
un sărut ca un nod de care să ne mai ținem
deasupra orașului
distanța...