Echilibrul blestemului
Dacă îmi blestem zilele
se adună în popoare imense și
se ascund
prăpastia neduratei mă înghite hulpav
în vuiet de balaur cu măsele de lup
adesea roșii din nesomn
brațele depărtate
bat clipa grăbită
să piară
printre degete se scurg cuvintele fără chip
ca o boare de zei pe care nu pot păși
bipolar între blestem și iubire mă uit împrejur
tatooooos
așteptarea mi se urcă la cap
când am cea mai puțină nevoie de neliniștea
zilelor blestemate