 |
 |
 |
|
Filosofie: Ioana Baciu: Elemente de metafizică creștină la Lucian Blaga
Filosofie
Postat: Miercuri, ianuarie 27 @ 23:07:51 EET
|
 |
|
|
 |
|
 |
Elemente de metafizică creștină la Lucian Blaga
În această lucrare îmi propun să redau viziunea metafizică a lui Lucian Blaga, pornind de la caracterul ”zădărnicit” al creației, întâlnit la Marele Anonim, ”generatorul” sau centrul metafizic pe care îl numește Blaga, în opera sa, Diferențialele divine. De asemenea, voi prezenta modul în care Blaga apreciază geneza lumii, nu ca o creație, sau facere, ci ca o des-facere, în acest context fiind amintite și diferențialele divine, ca emanații care nu oglindesc centralismul Marelui Anonim, ci, dimpotrivă, reflectă diferența. Ca punct de reper în elaborarea textului, voi lua lucrarea lui Blaga, Trilogia cosmologică, apărută la Editura Humanitas, București, 1997.
I. Sistemul filosofic blagian
L. Blaga, în Trilogia cosmologică, mai exact în Diferențialele divine, precizează existența unui sistem, al cărui plan va fi format din cinci trilogii: Trilogia cunoașterii (va cuprinde lucrările Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Censura transcendentă); Trilogia culturii (cuprinde Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii), Trilogia valorilor (cuprinde Artă și valoare); Trilogia cosmologică (cuprinde Diferențialele divine și Aspecte antropologice); și ultima parte, Trilogia pragmatică (ce cuprinde Ființa istorică, aflată, așa cum precizează autorul, ”în lucrare”). De asemenea, referitor la viziunea metafizică pe care o propune, Blaga amintește de existența unor teorii metafizice în Censura transcendentă, Geneza metaforei și sensul culturii, sau în Artă și valoare, dar face precizarea că ele privesc doar fragmente ale existenței, trebuind să existe o vizune cosmologică a metafizicii, așa cum se conturrează ea în Diferențialele divine.
Gândirea blagiană operează cu anumite coordonate, ce vizează moduri existențiale ale omului, dar și categoriile ca ”funcții organizatoare ale spiritului uman”[1]. În acest sens, Blaga, de fapt, conturează existența unui orizont al misterului, care condiționează existența umană. Cu toate acestea, omul încearcă să ”dezlege” anumite mistere, acest lucru concretizându-se în produse religioase, artistice, metafizice. Referitor la considerațiile blagiene legate de metafizică, putem identifica unele aspecte[2]:
a) viziunea metafizică posedă un ”sens” ce angajează reacția spirituală a omului față de experiență;
b) ideile metafizice, odată exprimate, ”stârnesc” ecouri de aderare sau non aderare ale sufletului uman;
c) metafizica, prin ideile sale, poate da sens existenței, iar omul se poate simți în altă perspectivă;
d) gândurile metafizice, cum spune Blaga, sunt incomode, purtându-ne între ”poveste și profeție”, situând sufletul uman în alt orizont decât cel biologic.
În cadrul filosofiei blagiene, o importanță aparte este alocată acelei cunoașterii individuate, ca apologia misterului existențial[3]; acest tip de cunoaștere se poate caracteriza astfel:
1) convertește misterele și le apără de cunoașterea absolută;
2) convertește, în mod apologic, misterele existențiale;
3) nu poate converiti un mister existențial în non mistere.
De asemenea, trebuie amintit faptul că, în Trilogia cunoașterii, culturii și valorilor, blaga va contura omul ca ”orizont metaforizant” , ca și creator de civilizație și cultură[4]. În Trilogia cosmologică, se va observa unitatea dintre metafizic și fizic. În lucrarea Aspecte antropologice, parte a Trilogiei cosmologice, Blaga va prezenta idei de origine:
a) bio-antropologice: sunt puse bazele antropologiei fizice;
b) antropologico – filosofice: pun în discuție caracteristicile ființei din punct de vedere stilistic.
II. Problema genezei: modele cosmologice ale genezei
Observăm, în diferențialele divine, lucrare apărută în 1940 pentru prima dată, problema genezei, ca urmare a ”preocupărilor” oamenilor, de-a lungul timpului, de a explica modul cosmologic de existență a lumii. Referitor la explicație, Blaga va deosebi trei tipuri[5]:
1) explicația prin ”mai puțin” a unui lucru: pornește de la premisa că existența ascunsă ar fi mai ”săracă” decât cea care ni se arată;
2) explicația prin ”echivalent”: trebuie să existe un ”echivalent” de aceeași consistență ca și lucrul care trebuie explicat;
3) explicație prin ”mai mult”: se presupune existența unui ”ascuns” de o ”superioară calitate” decât arătatul.
Explicația, mai afirmă Blaga, se supune experienței, ca și ”criteriu de verificare”, însă nu absolut, deoarece o experiență are loc într-un context, depinzând de anumite interpretări. În cazul explicațiilor metafizice, experiența are un rol negativ, putându-se spune despre o asemenea explicație doar că experiența n-o contrazice. Totuși, fără metafizică, omul nu poate exista, acest lucru observându-se prin optarea omului față de o viziune asupra lumii. o astfel de viziune asupra lumii implică și problema genezei. în acest caz, se observă o multitudine de viziuni cosmologice, dar care urmăresc un model ”luat din lumea de toate zilele”. Intersectarea celor două planuri, a metafizicii și a empiricului, pot duce la anumite modele fenomenale, ahetipuri de geneză cosmică[6]:
a) procesul genezei biologice. În cadrul acestui arhetip cosmologic, o ființă vie dă naștere altor ființe vii, care se vor menține în cadrul mărginit al spațiului și timpului; de exemplu, o pereche de zeități ca și punct de origine al existențelor, sau principiile cosmice ce vor invoca imaginea oului sau sămânței ca început al lumii;
b) tehnica ”facerii” unui lucru. În acest caz, există un autor care creează dintr-o materie existentă și potrivit unui plan prealabil; ca exemplu, putem aminti pe platon, ce aduce în discuție spiritul lumii, demiurgul, care creează potrivit ”icoanelor” din lumea ideilor eterne.
c) procesul ”emanației” unui fenomen dintr-un izvor. Ca exemplu, Blaga amintește de Brahman, din a cărui substanță se compune lumea.
d) procesul cosmologic, ca și proces de producere a visului sau a unei halucinații. În acest caz, lumea exterioară ar fi doar un vis, o iluzie, lumea ca vis apareîn Upanișade și în comentariile vedantiștilor.
e) viziunea produsă prin hipnoză. Este invocat numele lui Berkeley, potrivit căruia faptele se petrec datorită hipnozei noastre de către o divinitate, ”act de sugestie săvârșit de un spirit absolut asupra sufletului individual”[7].
f) procesul revelării. Lumea, ca revelare a substanței divine și ca adaptare intenționată a divinității la capacitatea noastră cognitivă.
g) geneza din nimic. Creația lucrurilor doar prin puterea cuvântului, sau prin puterea ”actelor magice”.
În explicarea procesului cosmogonic, a teoriei cosmogonice, trebuie evitat metaforismul exagerat, ținând cont de faptul că teoria cosmogonică trebuie să ajusteze imaginile filosofice în explicare, astfel încât procesul să fie singular, Blaga concluzionând că ”geneza lumii nu are echivalent în lumea empirică”[8]. referitor la ”creație”, Blaga va afirma faptul că aceasta constituie o problemă inepuizabilă și că existența acesteia se constituie într-un mister existențial. Acest mister, ca și intenționalitate creatoare a Marelui Anonim, va fi ”apărată” de censura transcendentă.
III. Marele Anonim și diferențialele divine
Existența, spune Blaga, are un ”centru metafizic”, numit de filosoful român ca fiind Marele Anonim. Acest termen va prezenta, în lucrarea Diferențialele divine, câteva caracteristici[9]:
a) Marele Anonim, ca existență care ne pune limite, dar căreia i se datorează orice existență;
b) se apără de ”curiozitatea” noastră, de mirarea umană, luându-și anumite ”măsuri preventive” pentru ca omul să se afirme doar în anumite limite;
c) Marele Anonim e un ”tot unitar”, având posibilitatea de a se reproduce ad indefinitum, fără a asimila substanțe din afară; are puterea de a genera număr nelimitat de existențe identice, fiind nu un creator de lumi, ci un generator de dumnezei echivalenți. Însă, dacă acest lucru ar fi posibil, s-ar ajunge la teoanarhie, existența unor sisteme egocentrice ducând la încercarea fiecăreia de substituire celorlaltor;
d) Pentru a ”salva” centralismul existenței, marele Anonim își va ”îngrădi” posibilitățile ”creatoare”, ”actele creatoare” fiind acte reproductive, cele care rămân ”nesuspendate” de voința sa.
e) grija marelui Anonim va fi stăvilirea unui proces teogonic posibil, voința sa fiind degradarea sau decimarea posibilităților.
Blaga identifică și o distincție între Dumnezeu și Marele Anonim[10]. Astfel, dacă în cazul lui Dumnezeu se observă o teamă față de Fiul, în ceea ce privește crearea lumii, existând astfel o natură teogonică a lui Dumnezeu, marele Anonim își impune o ”cruzime” față de posibilitățile sale, ajungându-se la stăvilirea unor ”reproduceri întocmai”. Actul generator al Marelui Anonim, cu toate acestea, are amploarea totului divin, însă e restrâns la un segment redus, adică la o diferențială divină[11]. Aceste diferențiale reprezintă modul pozitiv în care Marele Anonim se gândește, limitat. Dacă Marele Anonim ar fi avut posibilitatea ca ceea ce gândește să se și înfăptuiască, atunci, în momentul în care s-ar fi gândit pe Sine, s-ar fi săvârșit teogonia. Astfel, marele Anonim trebuie să se gândească limitat, pentru a nu se realiza.
Referitor la diferențialele divine, Blaga va aminti faptul că Marele Anonim, ”în loc să se dezlănțuiască în totalități complexe și compacte, se restrânge la lansarea diferențialelor, și nici măcar la a tuturor diferențialelor posibile, ci doar la cele care îi pot mijloci reproducerea”[12]. În aceeași lucrare, Diferențialele divine, Blaga va afirma că nu Cuvântul sau Fapta au fost la început, ci distanțarea radicală a divinității față de posibilitățile sale generatoare, deci Necuvântul și Nefapta; diferențialele divine ar fi, în acest caz, doar entități precosmogonice ca temei ontologic al structurilor universului[13]:
a) sunt puncte de univers, reprezentând simplitatea în stare pură;
b) reprezintă limita ultimă, punându-ne în imposibilitatea de a le imgina;
c) reprezintă ”fragmentul infinitezimal” din Totul substanțial și structural;
d) sunt purtătoare de structuri virtuale de simplitate ultimă;
e) nu au suport concret-imaginar, iar substanța acestor diferențiale nu e identică cu vreo substanță empirică;
f) sunt purtătoare de structuri virtuale simple, existând astfel o diversificare infinită; deci, nu există o clasificare a diferențialelor divine;
g) deoarece sunt de origine divină și prezintă un caracter punctual, prezintă o disponibilitate a virtualităților structurale la nivel cosmic;
Ca și concluzie, putem aprecia faptul că diferențialele divine sunt suport precosmologic și precosmogonic, prefigurând structura universului, având rol de schimbare a universului, a structurilor sale.
IV. Concluzie
Viziunea metafizică a lui Lucian Blaga implică o ființă transcendentă, care limitează și cenzurează: Marele Anonim. Trecând în revistă modelele genezei printre care Blaga amintea creația din nimic, creația cu ajutorul unui material dat, etc., vom observa că Marelui Anonim nu i se potrivește niciuna: el nu creează ci oprește creația, o cenzurează. Deoarece Marele Anonim nu creează, ci, din contră, creația Sa este rezultatul unor înfrânări, vom admite o viziune panteistă, și nu teistă, a filosofului român. Blaga face o comparație între Dumnezeu și Marele Anonim, ferindu-se să facă asemănări între cei doi termeni. Acest lucru, datorat faptului că, din moment ce lui Dumnezeu nu îi pot fi atribuite decât caracteristici ale perfecțiunii, creând totul din nimic, Marele Anonim poate fi caracterizat ca fiind cosmocentric și egocentric, refuzând să creeze în momentul în care rațiunea nu îi permite, fiind supus unei anihilări a creației, pe motivul evitării apariției unei teoanarhii. Cu ajutorul diferențialelor divine, Marele Anonim va ”crea” o ”poveste mutilată”, putându-i fi atribuite caracteristici opuse lui Dumnezeu: nu va fi ominpotent, deoarece nu va crea chiar tot ce gândește; e fricos, deoarece se ferește de apariția unei teoanarhii, dar și mincinos, deoarece nu duce la crearea celei mai bune lumi posibile.
BIBLIOGRAFIE:
1. L. Blaga, Trilogia cosmologică, Editura Humanitas, București, 1997;
2. T. Pop, L. Blaga – filosofia și metafizica valorilor, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007;
3. Idem, L. Blaga – sistemul cunoașterii, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003;
4. I. Tănăsescu, L. Blaga – concepția ontologică, Editura Fundației ”România de mâine”, București, 1999.
[1] T. Pop, L. Blaga – filosofia și metafizica valorilor, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 88.
[2] Idem, L. Blaga - sistemul cunoașterii, Editura Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2003, pp. 171-174.
[3] Ibidem, p. 182.
[4] I. Tudosescu, L. Blaga – concepția ontologică, Editura Fundației ”România de mâine”, București, 1999, p. 91.
[5] L. Blaga, Trilogia cosmologică, editura Humanitas, București, 1997, p. 17.
[6] Ibidem, pp.20-24.
[7] Ibidem, p. 23.
[8] Ibidem, p. 26.
[9] Ibidem, pp. 26-30.
[10] Ibidem, p. 32.
[11] Ibidem, p. 34.
[12] L. Blaga, Diferențialele divine, Fundația pentru literatură și artă, Regele Carol II, București, 1940, p. 5, apud. I. Tănăsescu, op.cit., p. 67.
[13] I. Tănăsescu, op.cit., pp. 67-70.
|
|
| |
|
Theme Design By SeriArt.net
Powered By Php-Nuke 
Pagina principala
Legaturi www
