NordLitera:  e-PARIU PE CULTURĂ!  :NordLitera  

 acesta este / poate fi şi spaţiul tău publicitar!

ldclement at gmail.com

                      Ce mai spune Eminescu* (V)

Ce-mi spune Eminescu?

   Marian Drumur: Începând cu şcoala obligatorie, greu m-am apropiat de poezia lui Mihai Eminescu... Proza părea accesibilă, comună chiar, dar versurile... erau prea mulţi care te forţau să iei sintagmele „luceafărul poeziei româneşti”, „poetul nepereche” etc. gata digerate, asezonate cu poncife servile... se putea mânca o pâine din asta, ciclic. Abia când am parcurs seria de „Convorbiri literare” ale vremurilor maioresciene am descoperit avansul considerabil faţă de contemporanii săi, din toate punctele de vedere... context ce astăzi este aproape imposibil de perceput... de aceea s-au prăsit revizorii de frumuseţe... inseminatorii de spoof.

                    Ce mai spune Eminescu* (V)

 
    Ce îmi (mai) spune Eminescu?

     Rodica Mureşan: Dacă aş porni doar de la ceea ce  se întâmplă aproape zilnic în jurul meu, ar trebui să mărturisesc faptul stupefiant că uneori mă surprind în situaţia de a-mi fi ruşine că eu sunt un om civilizat.  Trăind într-un ocean de abjecţie şi de agresivitate ridicate la statutul de „valoare”, mă strecor cu mine însămi prin acest infern contemporan…
      Oricum s-ar pune problema, greşim şi în severitate, greşim şi în clemenţă. Interesul pentru gloria personală (indiferent de calea aleasă pentru aceasta) declanşează egoisme individuale, compromisuri sau o paranoie colectivă. Ne plângem fariseic că nu ştim să ne apreciem adevăratele valori decât după dispariţia lor, însă în acelaşi timp constat că le demolăm cu o frenezie inconştientă, de parcă ar fi o atât de mare inflaţie la noi! De ce considerăm că Eminescu nu ne-ar mai putea spune nimic nou?

                  Ce mai spune Eminescu* (IV)

O întâmplare miraculoasă cu Mihai Eminescu

   Ion Zubaşcu: De curând, am avut o întâmplare ieşită din comun cu Mihai Eminescu, pe care aş vrea s-o povestesc pe scurt, aşa cum fiecare dintre cititorii acestor rânduri vor fi avut şi ei, de-a lungul vieţii, o întâlnire cu  poetul, în felul lor, dar încă n-au povestit-o. Am scris cu diverse prilejuri despre creaţia şi mitul Mihai Eminescu în cultura română, ultima dată despre relaţia lui cu divinitatea şi presa religioasă a poetului, mai puţin cunoscută şi cercetată azi, dar şi despre detractorii săi, într-o anchetă dedicată acestui subiect delicat de prestigioasa revistă literară “Discobolul”, din Alba Iulia.

                 Ce mai spune Eminescu* (III)

Eminescu, o figură emblematică de viitor

Liviu Ioan Stoiciu: Eminescu rămâne un reper naţional esenţial pentru români. El face parte din subconştientul nostru cultural. Spui România, spui Eminescu, spui Ştefan cel Mare – nu e de ajuns, să-ţi dai seama ce înseamnă Eminescu? Sunt vorbe mari? Şi ce dacă sunt? Apoi, câtă vreme identitatea noastră nu va fi o vorbă în vânt, Eminescu ne va revoluţiona sensibilitatea romantică nativă. Şi ţinând cont de modelul lui, ne putem autoevalua în particular. Cât vom vorbi şi vom scrie în limba română, prin Eminescu ne dăm examenul de conştiinţă legat inclusiv de „conceptul universalităţii”. Puteţi concepe limba română fără Eminescu? De altfel, putem întreba liniştiţi detractorii lui din ultimele generaţii: bun, nu-i mai citiţi poezia fiindcă „nu vă place” (la atât vi se rezumă delirul interpretării), dar citiţi poezia vreunui poet universal din vremea lui, care să vă placă? După răspunsuri veţi vedea că ei, „urmaşii de azi”, nu citesc „în general” poeţi din secolul al XIX-lea, consideraţi „expiraţi” şi nu-şi asumă o judecată de valoare, că „li s-a pus pata” pe Eminescu, că impostura intelectuală postcomunistă a „revalorizării” face din estetica receptării o poliţie a gândirii. Şi că spiritul critic „liber” public are legătură cu „corectitudinea politică”.

                 Ce mai spune Eminescu* (II)

El ne e măsura veşniciei ca români

    Ioan Ţicalo: Nu l-am numit pe Eminescu fără rost Mihail şi arhanghel (vezi "Crai Nou", nr. 5236 din 8 ian. a.c.).
          Poetul e al nostru şi noi suntem ai poetului, fiindcă "de la Rîm", din "raiul Daciei veche" şi de la Eminescu ne tragem. El ne e măsura veşniciei ca români, iar cei care se mai întreabă dacă Luceafărul e "poet naţional" să se lepede mintenaş de balastul sinelui şi de poziţia struţului, altfel nu vor vedea lumina şi vor continua să zacă în carapacea ego-ului, unde nu e durere, dar nici simţire.

        Site-ul tău este aici?

Ziarul în care poţi avea încredere.

NordLitera  vă  propune:

¤ La adresa clement@nordlitera.ro se primesc şi materiale pentru revista BUCOVINA LITERARĂ, editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni şi Consiliul Judeţean Suceava. Aşteptăm, prin urmare, şi astfel de propuneri, cu specificarea: pentru revista Bucovina literară.

¤ Revista "NordLitera" deţine acordul conducerii redacţiei revistei "Bucovina literară" de a publica texte din cuprinsul acesteia, dar numai după ce numerele în care apar sunt epuizate pe piaţă.